Church history

De câte ori facem apel la istorie, facem apel la viaţa noastră...

În 1 iulie 1993, părintele Titus Moldovan a fost transferat la biserica „Schimbarea la Faţă” din Cluj Napoca. Aici slujea alături de părintele Simion Cristea, părintele Trăian Herdea, părintele Alexandru Gorea, părintele Iosif Chertes şi părintele Simu Gheorghe. Biserica şi anexele ei erau revendicate în mod insistent de către ierarhia greco-catolică. Înfruntările constante s-au încheiat în 13 martie 1998, când ortodocşii au fost evacuaţi cu forţa din acest sfânt locaş (B-dul Eroilor nr. 10). Atunci Înaltpreasfinţitul Bartolomeu a făcut apel la toţi preoţii Eparhiei, 2500 de preoți, au mărşăluit în tăcere şi au oficiat o slujbă „pentru luminarea vrăjmaşilor”. La această slujbă, Înaltpreasfinţitul a ţinut şi un cuvânt înflăcărat, care însumat cu alte şi alte cuvinte cu putere, i-au adus apelativul de: „Leul Ardealului”.

În noile condiţii, părintele paroh, Titus Moldovan, împreună cu ceilalţi preoţi au primit încuviinţarea Înaltpreasfinţitului Bartolomeu Anania de a sluji în Catedrala Arhiepiscopală. S-a slujit atât în catedrală, cât şi în capela Seminarului Teologic Ortodox. 

A început apoi lupta de obţinere a unui teren de construcţie, în zona ultracentrală. Terenul a fost obţinut în anul 1999, fiind vorba de spaţiul din Bulevardul Eroilor nr. 24-26, fosta Pizzerie „Primăvara” (vezi HCL nr. 63/1998). Din momentul acesta slujirea s-a făcut pe trotuar, în faţa clădirii, iar mai târziu pe terasa Pizzeriei „Primăvara”. Abia după un an, părintele Titus a obţinut toate aprobările şi a început - cu ajutorul lui Dumnezeu - lucrările la noul locaş de cult.

Piatra de temelie, după ce s-au executat o parte din lucrările de demolare, a fost pusă în 1999 de către ÎPS Bartolomeu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, elevi şi studenţi de la Şcolile Teologice din Cluj-Napoca şi de un mare numar de credincioşi. Lucrările de demolare au fost apoi întrerupte, la intervenţia reprezentanţilor „Monumentelor Istorice”, care au impus o aprobare din partea Comisiei generale, întrunită la Bucureşti, comisie din care a făcut parte şi ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei, actualul Patriarh. La şedinţa Comisiei au participat, ca trimişi ai Arhiepiscopului Bartolomeu, părintele paroh Titus Moldovan şi autorul proiectului, arhitectul Radu Spânu, care au ţinut permanent legătura, prin telefon, cu Arhiepiscopul.

Prezentând Comisiei intenţia Arhiepiscopului Bartolomeu de a manifesta în public, prin cel mai radical protest, „greva foamei”, acolo în stradă, lângă locaţia primită (chiar a trimis pe cineva apropiat de la Arhiepiscopie să identifice o sursă de apă, unde ar putea să-şi amenajeze un cort, pentru protest), s-a obţinut aprobarea, în acest demers fiind susţinuţi de Mitropolitul Daniel al Moldovei, respectiv de Ministrul Cultelor şi al Culturii, domnul Ioan Caramitru.

După aceste încercări s-au continuat lucrările de demolare, excavare şi turnarea fundaţiilor, demisolul amenajându-se pentru slujire. ÎPS Bartolomeu a binecuvântat demisolul în octombrie 2000, unde s-a slujit până în 2004, când s-a terminat şi binecuvântat Biserica.
Din punct de vedere arhitectonic, biserica Schimbarea la Faţă este atipică; a fost proiectată şi ridicată efectiv între alte două clădiri, care la rândul lor fac parte din nucleul istoric al Clujului. Lucrările de fundaţie şi temelie au constituit o adevărată provocare pentru specialişti, deoarece trebuiau protejate clădirile vecine care aveau o structură veche, destul de vulnerabilă la şocuri şi solicitări mecanice. Biserica trebuia să fie înaltă, dar destul de îngustă. Ca urmare au fost proiectate balcoane care să rezolve problema spaţiului, oferind locuri credincioşilor. Biserica a fost pregătită apoi pentru pictură, în tehnica mozaic.Toate lucrările de la fundaţie până la realizarea iconostasului şi a mozaicurilor au fost deosebit de costisitoare, realizate în condiţii speciale, cu mari dificultăţi. 

Biserica-navă a fost ridicată într-un timp record, între 2000-2004, construcţia fiind încredinţată Trustului SC TCI – până la cota 0, respectiv Trustului SC Napoca SA. Fundaţia este din beton, zidurile de cărămidă,  acoperişul din tablă de cupru. Încălzirea este în pardosea, placată cu marmură.

Când s-a binecuvântat biserica, pe data de 19 decembrie 2004, aceasta era împodobită cu un iconostas-unicat, realizat de sculptorul Silviu Oravitzan, într-o tehnică inedită, pe module de lemn de tei, punându-se în evidenţă crucea, cu o mare forţă artistică. Pretutindeni apare motivul crucii: cruci mai mari sau mai mici care se conturează clar sau difuz. Apare un joc ingenios de lumini şi umbre, lumina pătrunzând pentru a spori frumuseţea chipurilor de pe iconostas.

În anul 2006 s-au demarat lucrările de pictură în tehnica mozaic, de către renumitul pictor Marko Ivan Rupnik. Aceste lucrări au continuat treptat, în timp. Pictura bisericii a fost încredinţată renumitului pictor, deoarece era recunoscut în toată Italia, precum şi în ţările Europei de Nord-Vest. Cooptarea pictorului Marko Ivan Rupnik, de la Institutul de Arte Orientale, Centro Aletti, din Roma, nu a fost deloc întâmplătoare. După litigiul şi confruntările îndelungate dintre ortodocşi şi greco-catolici era mare nevoie de reconciliere. Dacă vechea biserică „Schimbarea la Faţă” intrase în posesia greco-catolicilor, noua biserică „Schimbarea la Faţă” avea să fie pictată de un iscusit pictor catolic, dar într-un autentic stil bizantin. 

Mitropolitul Clujului, ÎPS Bartolomeu Anania i-a acordat acestui artist distincţia „Crucea Transilvană”, în semn de apreciere şi recunoştinţă pentru decoarea bisericii ortodoxe „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca. Motivarea acestei aprecieri a ÎPS Bartolomeu pentru teologul iezuit este implicarea inspirată a acestuia în refacerea unei legături, prin artă, între cele două Biserici: Romano-Catolică şi Ortodoxă.